El .

Când eram cu el, nu trebuia să port nicio mască. În fața lui, puteam fi eu, adevărata eu, pe care nimeni nu o cunoscuse.
El mă plăcea exact așa cum eram, fără tone de machiaj, fără păr aranjat.
El mă plăcea și-n pijama, și-n rochie.
Și cu coșuri pe față, și cu cearcăne..
Pentru el eram perfectă. Iar el era, pff.. n-aveam cuvinte. Nu era prințul pe cal alb, era ceva mai mult de-atât. Era singura persoană căreia puteam să-i spun exact ce gândeam, fără să interpreteze greșit.
Puteam vorbi despre orice cu el, nu mă plictiseam niciodată..
El mă iubea și îmbrăcată, și dezbrăcată..
Îmi iubea și trupul, și sufletul..
Nu era ca restul puștanilor care voiau doar sex. El avea și ceva-n cap, de-asta îl plăceam așa mult.
Cu el împărțeam și ultimul fum din ultima țigară, ultima picătură de băutură..
Cu el mă simțeam pe deplin fericită.

Dar ce e cel mai trist e că acel ”el” n-a existat niciodată și toată viața mă voi lupta ca să-l găsesc..